Mi-am continuat călătoria prin Alsacia, cu orașul franțuzesc cu case the turtă dulce, orașul pe care îl aveam în gând încă de când am planificat vacanța. Fotografiile găsite pe internet îl prezentau ca fiind un oraș idilic, foarte colorat și plin de viață.
Ajuns acolo, realitatea m-a adus cu picioarele pe pământ, găsind un oraș cu pantalonii în vine. Străzile înguste și pietruite erau în curs de reabilitare, se vedeau răzlețe șantiere de construcții care stricau peisajul mirific, fiind în contraton cu coloritul caselor cu bârne de lemn și tencuială de “turtă dulce”, scoțandu-mă din basmul cu Hansel și Gretel. Priveam lung și anevoios spre jardinierele goale și încercam să îmi imaginez cum ar fi arătat orașul – înflorat. Am sperat până în ultima clipă că au avut timp suficient până la mijlocul primăverii să îl pregătească, dar nu a fost așa. Trecând peste micile inconveniente, Colmar-ul arată frumos chiar și fară podoabele perene, un mic labirint cu o arhitectură medievală străbătut de râul Lauch, te face să-ți dorești să nu cauți ieșirea prea repede. Dacă ar exista un Minotaur, cel mai probabil ai încerca să conviețuiești cu el, decăt să părăsești locul.
Zona istorică este perfect conservată și fiecare căsuță din lemn își spune povestea pentru cine are timp s-o asculte. Poți străbate orașul de-a lungul canalului alături de un gondolier mai puțin impresionant ca în Veneția, iar pentru cei mai slab de înger există o alternativă de a vizita întreg orașul cu trenulețul. Principala atracție este Mica Veneției, unde o să găsești mereu un turist făcând fotografii, tu fiind unul dintre ei care sigur își va dori să imortalizezi momentul.
De-a lungul canalului, aproape de Piața acoperită este poziționat Cartierul Pescarilor (Quartier de la poissonnerie) unde pescarii și comercianții vindeau pește și fructe de mare până la jumătatea secolului al XX -lea.
Aproape de Mica Veneție se găseste Cartierul Pielarilor(Quartier des Tanneurs) mai exact câteva case cu fațade din lemn și împodobite spectaculos, pe care le poți rata foarte ușor.
În inima orașului sunt îngrămădite cele mai frumoase case din Colmar, printre care Maison Pfister este de departe cea mai seducătoare. Construită în anul 1537 în stil renascentist și medieval, cu ferestre oriel pe două etaje, iar zidurile îmbrăcate în picturi cu scene biblice si laice, își pune adânc amprenta în istoria orașul. Catedrala Saint-Martin este o operă arhitecturală poziționată anapoda, simțindu-se nevoie de spațiu liber în jurul ei, cum au majoritatea catedralelor importante. Deși este impresionant de mare, îti dă impresia că este ‘doar’ o bisericuță în spatele caselor.
Cum nicio călătorie nu merge pe stomacul gol, nevoia de mâncare împreună cu dorința de a experimenta bucătăria franceză se îmbină perfect ținând cont că orașul e plin de restaurante și terase, unele având chiar două roți stele Michelin. Regula e aceeași ca în Strasbourg, grijă mare la program, iar la cele mai importante restaurante printre care și JY’s, ai nevoie de rezervare cu cel puțin o zi în avans. Mie mi-a atras atenția un local mic și ascuns de ochii lumii în care am avut noroc și am găsit o masă fără rezervare, deși cei din spatele meu au cam rămas pe afară. Nu avea el stele Michelin, dar era totuși în ghidul lor, iar mâncarea a fost excepțională în comparație cu cea tradițional alsaciană, care nu a fost preferata mea.
Ultimul obiectiv pe care l-am lăsat la sfârșit este Gara din Colmar, care este cel mai important punct de legătura dintre orașele mari și satele pitorești de lângă Colmar, care de altfel nu trebuie ratate dacă tot ești în zonă. Le poți vizita ușor într-o zi mergând pe drumul vinului, dacă închiriezi o mașină sau cu transportul local care nu este foarte bine pus la punct, dar suficient încât să te descurci.
Riquewihr
Numele arată întortocheat dar se pronunță simplu Ricvir. Este situat la 20 de minute de Colmar, iar drumul printre dealurile plantate cu viță de vie, te fac să nu simți cum trece timpul. Este un sat mic, înconjurat de ziduri fortificate asemănător Sighișoarei. Casele cu binecunoscutele fațade din lemn sunt amplasate de-a lungul străzii principale Rue du General de Gaulle. Sună cunoscut,nu? Dacă ești în criză de timp și vrei să alegi doar un sat din cele de langă Colmar, acesta este lozul norocos.
Nu m-am putut abține și am luat un tur cu trenulețul prin fortăreață medievală și prin vița de vie din jurul ei, condus de un batrânel simpatic, care încerca să mulțumescă pe toată lumea.
Ribeauvillé
Majoritatea denumirilor sunt fără accent pe ultima literă precum centreville și ai tendința să citești Ribovil, dar e Ribovile, normal.
Satul este mai mare și mai aerisit ca Riquewihr, dar la fel de interesant. Am luat și aici un tur cu tractorașul prin centru satului, vița de vie, cartierul american și chiar prin satul vecin Hunawihr (mai greu de pronunțat ‘ëunavir’). Se pare că aici se găsește o crescătorie de fluturi, pe care am ratat-o. Poate data viitoare!
Keysersberg
Ultima oprire în satele pitorești a fost în “Kaizesberg’. Un sat străbătut de un mic pârâu, orchestrat la fel, cu traditionalele case cu fațade din lemn, multe magazine, crame și chiar restaurante cu stele Michelin. Exact ca la noi!
