Nu-mi place să trag concluzii pripite după doar o singură zi ratăcită pe străzile din Marsilia, însă un lucru e cert, nu e o destinație pentru cei rasiști sau cu capul în nori. Așteaptă-te să găsești toate națiile de oameni și toate culorile, cu preponderență culoarea negră bate la ochi, iar dacă nu esti atent, bate și la buzunar. Încă de la primul pas în gară realizezi că, este un oraș al imigranților, care trăiesc după ritualurile lor și pot fi periculoși atunci când sunt în gașcă. Conaționalii sunt prezenți și ei în punctele strategice, dar sunt respectuoși după ce aud că ești român. Am observat acest aspect doar după ce am fost acostat de o femeie în gară, cerându-mi în franceză ceva “argent”, dar gesturile și ținuta o dădeau de gol, așadar i-am răspuns în românește “Zău dacă am!”. Pentru două secunde nu a schițat nimic, așa că a derulat banda de la capăt și s-a apucat să-mi repete povestea până a realizat ce am spus. S-a oprit din turuit și am auzit-o: ” -Aaaa, ești “rumân”, iartă-mă!”. De această dată, am rămas eu surprins de profesionalism, părându-mi că au și ei mândria lor.
Încă de acum 2600 de ani, întregul oraș a depins de port, Marsilia fiind cel cel mai mare port comercial
al Franței aducând cu sine și părți bune, dar și părți neplăcute. Se cunoaște faptul că, pe mare se transportă cele mai multe produse de contrabandă, iar produsele vin strâns legate de contrabandiști, care nu sunt cele mai plăcute persoane. Pe lângă aceștia, un număr mare de imigranți din fostele colonii franceze, s-au stabilit în Marsilia din dorința de a duce o viață mai bună. Puse cap la cap, se înțelege de ce gradul de infracționalitate este foarte ridicat (se poate verifica aici pentru fiecare oraș în parte).
Cel mai cunoscut punct de interes în Marsilia este Vechiul Port (Vieux Port) care a fost reconstruit după distrugerile pe care le-a suferit în al II-lea Război Mondial. Astăzi, mai acostează aici doar căteva curse turistice spre insulele din apropiere și yachturile private. Portul este înconjurat de hoteluri, cafenele de lux și este principala zonă de unde poți pleca în vizitarea întregului oraș. Tot din port poți lua trenulețul turistic spre Notre Dame de la Garde sau autobuzul 60, în funcție de bugetul pe care îl ai. Există chiar serviciul de ride sharing de trotinete electrice pe care îl poți folosi în vizitarea orașului.
Cea mai cunoscută basilică este Notre Dame de la Garde care se înalță în vârful dealului și veghează întregul oraș, precum ochiul lui Sauron. E cel mai bun loc de unde îți poți planifica întreaga călătoriei, având o privire de ansamblu asupra Marsiliei. Ar mai fi de notat- not – cafeneaua L’eau Vive situată în interiorul basilicii unde lucrează călugărițe din întrega lume. Locația se aseamănă cu un bufet de pe timpul comuniștilor, iar mâncarea nu este gustoasă.
Chateau D’If sau închisoarea Alcatraz a Franței devenită faimoasă după publicarea romanului Contele de Monte Cristo. Excursiile spre insulă se fac doar dacă vremea este favorabilă și durează aproximativ 30 de minute contra sumei de 11 euro.
Aproape de Portul Vechi, se situează Catedrala Marsiliei (Cathédrale la Major) pe care sigur o s-o întâlnești și fără s-o cauți, datorită aspectului ei dungat.
La capitolul muzee, orașul nu stă rău deloc.
Muzeul de arheologie mediteraneană a fost punctul de interes pe care nu aș fi vrut să-l ratez în Marsilia. Muzeul deține cea mai importantă colecție egipteană de artefacte, după Luvru, bineînțeles. Doream să văd de ceva timp sarcofage și mumii, ba chiar am vrut sa merg la colecția expusă de la Biblioteca Națională din București, dar am aflat că erau replici ieftine, așa că am renunțat. Muzeul se întinde pe două niveluri, la etajul 1 este expusă colecția culturii Mediteraneene care include exponatele din Egipt, iar la etajul al doilea se găsesc colecții din Africa, Oceania și America Latină. Din păcate nu există explicații în altă limbă, în afară de franceză, iar cei care supraveghează vorbesc doar franceza. Prețul biletului este de 6 euro de persoană, iar în prima duminică a fiecarei luni, accesul este gratuit.
Muzeul de istorie adăpostește peste 3000 de obiecte strâns legate de istoria Marsiliei, de la epave din perioada Greciei antice până la tablouri din secolul curent. E de preferat să înțelegi franceza, astfel încât sa pleci cu 2-3 informații de acolo. Se aplică și aici intrarea liberă la muzeu în primă duminica a fiecarei luni.
Mucem — Muzeul Civilizațiilor din Europa și Marea Mediterană cuprinde o colecție impresionantă de fotografii, picturi, cărți poștale, postere, costume populare și o mulțime de obiecte tradiționale, un fel de fratele mai mare și școlit în țări străine al Muzeului Țăranului Român.
Muzeul Motocicletei este destinat celor foarte pasionați de motoarele pe două roți, dar în lipsă de idei, se poate arunca un ochi la cele 250 de modele expuse.
Întunericul s-a lăsat peste Marsilia prinzându-mă ca un clește, pe străzile orașului vechi (Le Panier) în drum spre hotel. Atmosfera se schimbă în ton cu paleta de culori a soarelui, iar străzile înguste cu pereți desenați de grafferii locali devin neîncăpătoare, iar teama pusese stăpânire pe situație.
Foamea își făcea prezența ca un magician al nopții și semnaliza de fiecare dată când treceam pe lângă un local cu mâncare. Bulevardele din cartierul Noailles sunt pline de localuri cu mâncare tip fast food, în mare parte pentru imigranți.
În căutarea unui restaurant decent, pentru a încerca celebra tocăniță bouillabaise, am nimerit la cel mai interesant restaurant care servea fructe de mare proaspete, pe care le alegeai singur înainte de a te așeza la masă.
Cu sigurantă a fost cea mai bună alegere dpdv. calitate-preț. Așa ca, bouillabaise o să mai aștepte mult și bine…
