La aproximativ 20 de minute de mers cu trenul de Colmar, aproape de granițele cu Elveția și Germania, se situează Mulhouse în franceză (pronunție Miluz / Mülhausen în germană), un oraș care a renăscut după al doilea război mondial ca pasărea Phoenix din cenușă. Primul contact cu orașul nu este la fel de marcant precum în celelalte zone din Alsacia, lipsesc faimoasele case cu bârne de lemn și tencuială viu colorată, predomină însă arhitectura în stil renascentist cu ferestre vitrate. Centrul vechi al orașului (sau ce a mai rămas din el), este proaspăt renovat și foarte fotogenic, dar așezat pe o suprafață mică, fiind parcă prea ușor de vizitat. Majoritatea obiectivelor arhitecturale sunt concentrate în jurul pieței centrale (Place de la Réunion). După cum spunea Cătălin în cartea Orașe în rezumat: “În fiecare comună era o piață unde, drept în mijloc, creștea un arbore bătrân. Sub el, mai marii se strângeau duminica și în zilele de sărbătoare. Era locul unde se luau hotărârile” Aici, ca și în majoritatea piețelor mari, arborele este înlocuit de o impresionantă catedrală cunoscută sub denumirea de Temple Saint-Etienne. A fost construită în stil neo-gotic între anii 1858-1866, pe locul unei foste biserici din secolul al XII-lea. Catedrala din Mulhouse este cea mai înaltă Biserică protestantă din Franța. N-au avut bani de termopane, așa că au păstrat vitraliile Bisericii originale din secolul al XII-lea, #niștehipsteri.
În partea de est a pieței se află Hotel de Ville, vechea primărie a orașului Mulhouse, construită în 1552 în stil renascentist. La parterul cladirii se află Muzeul de Istorie și Centrul de informare turistică, în cazul în care vreți să aflați întreaga istorie a orașului.
Din păcate, fortificațiile medievale care înconjurau vechiul oras au dispărut aproape în întregime, supraviețuind astăzi doar două turnuri de apărare, turnul Diavolului (Tour du Diable) și turnul Bollwerk (Tour du Bollwerk). În căutarea lor am întâlnit un graffiti bine executat, ilustrând reunirea orașului cu Franța din 15 martie 1798.
Există și o grădină Zoologică pentru cei pasionați de animale în captivitate.
Totuși, Mulhouse nu este faimos pentru arhitectură, ci pentru cele mai frumoase muzee destinate mijloacelor de transport. Muzeul Trenurilor și Muzeul Automobilistic sunt de fapt și de drept principalele obiective pentru care ai vizita Mulhouse și nu cele enumerate mai sus.
Ca și colecționar de machete am optat pentru Muzeul Automobilistic, dar cred că și cel al trenurilor m-ar fi impresionat.
Menționez că experiența la muzeu a fost mult mai profundă datorită acestei pasiuni în comparație cu a unui simplu vizitator. Muzeul prezintă istoria automobilului european de la trăsurile fără cai până la monoposturile de Formula 1. Muzeul nu trebuie confundat cu un eveniment de lansare a celor mai exotice modele, deși prețurile mașinilor pot părea de neatins într-o viață de om “modest”, iar raritatea lor este echivalentul unui Holy Grail pentru un colecționar potent. Poți conduce mașini vintage sau exotice câteva ture de circuit, în funcție de preferințe, disponibilitate și buzunar. Biletul de intrare este aproximativ €14 si variază cu câțiva euro în funcție de vârstă și statut.
Colecția a aparținut fraților Schlumpf și este concentrată în jurul brandului Bugatti, cuprinzând peste 120 de modele ale lui Ettore Bugatti, întemeietorul uneia dintre cele mai exotice mărci de mașini. Nu lipsesc nici mărcile celebre precum Maybach, Rolls Royce, Maserati, Hispano-Suiza sau chiar Ferrari.
De menționat că Ettore se trăgea dintr-o familie de artiști, iar spiritul creativ și-a pus amprenta nu numai asupra lui, dar și asupra fratelui său, Rembrandt Bugatti, care sculpta animale sălbatice în diferite ipostaze, pe care le studia la grădina zoologică din Antwerp , capodoperile lui devenind embleme pentru viitoarele modelele Bugatti. Cea mai cunoscută emblemă de la Bugatti este “Dancing Elephant”, care are o poveste la fel de tristă ca emblema de la Rolls-Royce “Spirit of Ecstasy” și pe care am aflat-o după o mică cercetare. Se pare că pasiunea lui Rembrandt Bugatti i-a fost fatală atunci când, toate animalele de la grădina Zoologică Antwerp au fost ucise în timpul Primului Război Mondial, împingându-l pe Rembrandt să-și încheie socotelile cu viața, după o serioasă si lungă depresie.
Cum au ajuns frații Schlumpf să dețină un număr impresionant de mașini Bugatti? Simplu! Când te dau banii afară din casă nu cumperi câte o mașină, ci vânezi alți colecționari de mașini de lux și le cumperi întreaga colecție. Așa a cumpărat Fritz Schlumpf în Martie 1964 de la John W. Shakespeare, un sportiv înstărit din Illinois, pe care nu l-a întâlnit niciodată, un lot de 30 de mașini Bugatti, pentru suma de $85,000. Din întregul lot achiziționat, perla coroanei era unul din cele 6 Bugatti Type 41 “Royale” construite vreodată, valorând astăzi în jur de 15-20 milioane de dolari și nu este cel mai scump Bugatti din colecția Schlumpf.
Ettore Bugatti dorea să construiască 25 de modele T41 pentru familiile regale, dar din cauza recesiunii economice si al prețului ridicat, modelele nu au avut succes și au fost construite doar un număr redus de 6. Modelul T41 vândut de John W. Shakespeare a fost al-IV-lea model cu seria de șasiu 41131 cunoscută sub numele de Limousine Park-Ward.
Frații Schlumpf au reusit să achiziționeze și primul model T41 creat de Ettore, denumit Coupé Napoleon, serie șasiu 41100. Mașina a fost folosită personal de Ettore până când a fost vândută celor doi frați. Monstrul de 6,4 metri si răget de 12.7 litri iți taie respirația, până și binecunoscutul Bugatti Veyron pălește în fața lui. Valoarea estimată sare de 20 de milioane de euro și este cea mai scumpă mașină produsă de Bugatti.
Pe langă cele două T41, mai există și-o replică a unui T41 coupe recreată de Schlumpf din piese originale, cunoscută ca și Royale Esders Coupe.
În memoria lui Rembrandt Bugatti, toate modelele T41 au primit ca emblemă minunată sculptura “Dancing Elephant”.
În concluzie, Mulhouse nu este o destinație must-see, dar dacă ești o persoană pasionată de vehicule sau vrei să faci o surpriză plăcută unui prieten, cu siguranță este o opțiune de luat în calcul.
