Nu vă gândiți la prostii, mă refer la primul meu zbor cu Ryanair. Am încercat în ultimii ani câteva companii ca: El Al, KLM, Turkish Airlines, Aegeans Airlines, Wizz așa că mi-am făcut o idee cum ar trebui să fie o călătorie cu avionul și cam la ce să mă aștept în funcție de companie. Sunt conștient că dacă alegi o companie low cost, cel mai probabil o să îți infigi coatele în vecinul de lângă sau învers, dacă te face la gabarit. Cum sunt român și cel mai important, mă trag din neamu’ lui Hagi, nu Gică Hagi, celălalt Hagi la fel de cunoscut, Hagi Tudose, am ales să zbor cu Ryanair, că era cel mai ieftin, normal. Deja îmi închipuiam cum mă bat cu compatrioții pe scaune în avion, dar știam în sinea mea că în picioare nu mă lasă să zbor, din motive de siguranță pe care trebuie să le respecte, că dacă ar fi dupa ei, ar băgă în avion până la cabina pilotului și ar îndesa și cu piciorul.
Așa că a venit ora de îmbarcare și am așteptat printre ultimii la coadă că nu avea rost să mă ingrămădesc, mai ales că aveam loc pe ultimele rânduri. N-am intrat prea bine în avion, că m-a lovit o mireasmă de parcă tocmai îmbălsămaseră câțiva călători, am băgat bărbia în piept, m-am făcut ca semaforul la față și m-am dus frumos la locul meu, că doar nu era ceva nou, am mai trecut prin asta, vara în autobuz. Stiam că nu te servesc nici cu apă, așa că nu era bai nici asta. Scaunul era aproape suficient pentru mine și sunt cam o mână de om. Asta e, norocul meu aici, nu stiu cum se simte o persoană de 90 de kg după două ore de zbor, dar eu deja nu mai aveam răbdare, să îmi întind picioarele.
După aproape două ore de zbor a venit cireasa de pe tort, minunata aterizare de am avut impresia că pilotul a dormit tot drumul și la final s-a trezit și el după ce a dat cu trenul de aterizare in dușmănie de pistă. Pur și simplu am simțit cum ficatul s-a desprins și s-a facut grămadă. Dacă era Bute langă mine, ar fi fost invidios cum am rezistat la așa K.O. Îmi venea să mă ridic în picioare să strig: N-am nimic, nu mă numărați, pot să boxez în continuare! Am mai zburat o dată pe ultimul rând și nu am ieșit așa șifonat. Dacă mai prind două curse din astea, pot să ies la pensie pe caz de boală.
Când m-am întors cu Wizz-ul și am aterizat civilizat, mai că îmi venea să aplaud cu restul lumii de bucurie. La început priveam cu scepticism pe cei care aplaudă, dar bănuiesc că au avut mai multe meciuri cu Rayanair decât mine.Sper să nu ajung să dau cu chiot ca la nuntă după o aterizare.
